Imagini de-a lungul anilor

Date importante

1817 - Zidirea bisericii

Pana în 1967 - Biserica nu era pictată complet

1967- Pictarea completă a bisericii

1984 - Tencuirea exteriorului

1992 - Clopot nou

1994 - Restaurarea picturii


Catapeteasma

Catapeteasma, numită și iconostas, reprezintă unul dintre cele mai importante elemente ale bisericii, atât din punct de vedere liturgic, cât și artistic. Ea delimitează altarul de naos și este locul în care se concentrează o mare parte din expresia teologică și iconografică a lăcașului de cult.

Iconostasul bisericii este realizat din lemn de stejar afumat, fiind sculptat artistic cu multă finețe și echilibru, respectând tradiția artei bisericești ortodoxe. Lemnul masiv, atent ales, oferă atât rezistență în timp, cât și o expresivitate sobră, specifică bisericilor vechi.

Catapeteasma a fost donată în anul 1944 de către familia Emil Ștefănescu, ca act de evlavie și sprijin pentru înfrumusețarea bisericii. Sculptura este realizată special pentru icoanele pe care le poartă, îmbinând armonios motive vegetale și elemente decorative tradiționale, fără a încărca excesiv ansamblul.

În centrul iconostasului se află icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de o mare valoare artistică și istorică. Icoana este realizată pe lemn, pictată și îmbrăcată integral în argint, având pe veșminte bogate motive florale. Aceasta este o icoană rusească, datată în secolele XVIII–XIX, și a fost donată bisericii în anul 1943.

Prin stilul său, icoana Maicii Domnului se remarcă prin delicatețea chipurilor și profunzimea expresiei duhovnicești, fiind un obiect de mare cinstire pentru credincioși. Îmbrăcarea în argint subliniază importanța și evlavia cu care a fost păstrată de-a lungul timpului.

Catapeteasma, împreună cu icoanele sale, constituie un element central al vieții liturgice, dar și un valoros monument de artă bisericească, care contribuie la identitatea istorică și spirituală a bisericii.

ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE

Parohia este situată în comuna Domnești, judetul Ilfov, Protopopiatul Ilfov Sud. Comuna Domnești se află situată in sud-vestul capitalei Bucuresti, la o distanta de 11 km. Este străbătută de râurile Sabar și Ciorogârla, și se întinde până la șoseaua de centură a Capitalei.

Locuitorii erau mici agricultori, unii având ca ocupatie creșterea vitelor, laptele fiind comercializat la oraș. O parte din săteni lucrau, erau carauși de nisip și pietriș pe care il vindeau in capitală, materia primă fiind extrasă din râul Ciorogârla, și foarte putini erau salariați in Capitală[1].

In vechime, satului parohiei Domnești de Jos, i se mai zicea si Cojești, spre deosebire de cel al Parohiei Domnești de Sus, căruia i se spunea Băleanu, denumire pe care aceasta o poarta pâna azi.

In ceea ce privește componența parohiei aceasta avea 321 de suflete ,,amestecatură'' români și sârbi, deși acești ,,sârbi'' care formau aproximativ jumatate, erau bulgari. Până de curând existând satul ,,Sârbi'' contopit o dată cu reformele administrative ale comunei.

In opinia lui Aristide Ștefănescu denumirea de Domnești își are originea in faptul ca Ioan Voda Caragea și-a petrecut o parte de timp in anul 1815 în palatul său din Domnești, ridicat pe malul râului Sabar. Prezența domitorului la Domnești s-a datorat fricii sale fața de ciumă, molimă care cuprinsese cu putere și Bucureștiul.


Istoricul bisericii

[ ISTORIA ZIDIRIIEI]

In anul 1817, Ioan Gheorghe Caragea voievod și soția sa Elena au zidit Biserica actuală a parohiei Domnești de Jos cu Hramul ,,Izvorul Tămăduirii''. Mai multe date despre existența acestui sfânt locaș de cult sunt consemnate în [PISANIA] aflată în Biserică deasupra ușii de intrare în naos.


Istoricul bisericii

[ARHIECTURA . PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCTII]

Biserica bine proporționată, este în formă de cruce și prezintă un pridvor cu 6 coloane groase de căramidă, legate între ele prin arcuri simple, iar capetele se leagă prin coarde de lemn de strejar. Construcția este solidă, având ziduri groase de circa un metru. Altarul este boltit, iar naosul și pronaosul prezintă fiecare câte o calotă semisferică, a căror greutate se descarcă pe 4 arcuri : 2 transversale, mai late și 2 laterale, mai înguste, formând între ele 4 pandative. Arcurile laterale de sub calota naosului se sprijină pe bolțile absidelor, pe care le marcheaza printr-o diferentă de nivel, care le face să se distingă de aceste bolți.

[PICTURA]

 Biserica nu a fost pictată în întregime, ci a avut pictați în altar cațiva Sfinti ierarhi și Maica Domnului – Platitera pe boltă. In 1967 cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la zidirea bisericii, ea a fost pictată complet in tehnica tempera-grasă în interior, iar în exterior pridvorul și fațada în frescă, toată in stil neobizantin. Maica Domnului – Platitera și Sfintii Ierarhi din altar, găsiți la începerea picturii au fost mențințti făcânduli-se corecturile cuvenite. Pictura a fost foarte frumos executată de către pictorul Traian Trestioreanu din București (decedat la 30 august 1972). Plata lucrărilor pentru pictură și alte reparații, in valoare de aproximativ 100.000 lei a fost facută din contribuția credincioșilor, din care 25.000 lei, au fost primiți de la Sfânta Arhiepiscopie a Bucureștilor, prin bunavoința Preafericitului Părinte Patriarh Justinian.

În anul 1984 la îndedemnul preotului paroh Marin Popescu cu ajutorul binecredincioșilor parohiei s-a tencuit exteriorul în praf de piatra. În anul 1994 sub îndrumarea P.F.R Teoctist, prin osârdia preotului paroh Anghel Nicolae , a consilului parohial și al credincioșilor parohiei s-au început lucrările de restaurare a picturii de catre pictor Elena Vasilescu din București împreună cu pictorul Chivu Viorel Cristian și ucenicii: Olga și Bogdan. S-a resfintit la data de 8 septembrie 1994 de către P.S.Teodosie Snagoveanul.

[ANEXE]

 Clopotnița, detașată de biserică și dotată cu un clopot nou turnat la Mânastirea Plumbuita în anu 1992. Se mai află și Capela

[OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] 

Printre obiectele de cult și mobilierul care apartin bisericii, cu valoare istorică- documentară și artistică, trebuie să descriu pe cele donate de ctitori:

 1. Un chivot de argint de 11 cm /9 cm și 7,5 cm înălțime. Deasupara o mică turlă cu o cruce în vârf și pe o parte laterală purtând inscriptia Elena și Caragea voevod;

 2. Cinci candele de argint de cca. 500 gr. fiecare cu inscriptia ctitorilor;

 3.Un iconostas de stejar afumat, sculptat artistic, special pentru icoana pe care o poartă, donat in anul 1944 de către familia Emil Stefănescu. Icoana este din lemn, pictată și îmbrăcata complet in argint. Reprezintă pe Maica Domnului cu pruncul in brațe, având pe veșminte multe motive florale. Este icoana rusească din sec. XVIII-XIX și a fost donată bisericii în anul 1943.