SF. LITURGHIE
"Sfânta Liturghie are un caracter de jertfă şi de cină. Prin jertfa liturgică se spală păcatele celor ce se pomenesc şi li se scot părticele şi, totodată, prin această jertfă dumnezeiască ni se oferă în dar cina Domnului, adică Trupul şi Sângele lui Hristos. Cât timp va fi Sfânta Liturghie pe pământ este semn că încă nu ne-a părăsit mila lui Dumnezeu. Iar "când va înceta jertfa şi turnarea", cum spune la Daniel proorocul, atunci va fi sfârşitul lumii.
Că nu armele vor pustii şi arde pământul, ci, cum spune la Pilde, "fărădelegea va pustii tot pământul şi va răsturna scaunele celor puternici". În acele zile, trei patimi cumplite vor stăpâni în lume, simbolizate de numărul apocaliptic 666, şi anume: minte fără de judecată, adică plină de iuţime, de răzbunare şi ucidere; pofta fără de minte, adică vor domni pe pământ desfrânarea, sodomia şi beţia; minte plină de imaginaţie sau închipuire pripită adică oamenii vor fi amăgiţi de tot felul de griji, gânduri, tulburări şi patimi, încât nu vor mai avea timp să se roage, să citească, să cugete la moarte."
(Arhim. Cleopa Ilie, Arhim. Ioanichie Bălan )
Botez
"Botezul este prima Taină prin care intrăm în Biserică, dar nu este o slujbă care se sfârșește, ci una care lucrează continuu. Chipul Domnului din noi, acoperit de mulțimea de păcate, de boli și de neputințe, este restaurat și ne restaurează. Prin pocăință și recunoștință. Prin plâns și bucurie. Prin drag și dor care doare. Ne-am botezat în Hristos, ne-am îmbrăcat în Hristos. Botezul nu este doar un prim pas pe calea către El, este începutul și chiar calea, purtăm în noi Chipul după care să devenim dumnezei, pășim cu El, ne conduce și ne lăsăm conduși."
Cununie
"Taina Cununiei lucrează şi asupra oamenilor necredincioşi? Pentru că astăzi oamenii se cunună fără să aibă habar ce înseamnă cununia sau chiar relaţia cu Dumnezeu.
Dacă sunt necredincioşi, nu are nici un haz, cum am zice. Dar dacă s-au cununat la Biserică, înseamnă că sunt, cât de cât, credincioşi. Dacă sunt necredincioşi, nu se mai cunună.
Dar dacă o fac doar ca pe o datină, Taina Cununiei lucrează oricum?
Nu putem spune că nu lucrează din momentul în care se face, pentru că este încadrată într-o întreagă ceremonie, cu harul preoţiei…
Nu recomandăm deloc această Taină a Cununiei dacă sunt necredincioşi. Pentru că avem prin această Taină anumite răspunderi bine formulate, pe care trebuie să le respectăm. Şi dacă aceste răspunderi sunt nedorite, nu se pot împlini. Pentru ce mai plecăm pe acest drum? Sau fac Taina aceasta numai dintr-o datină? Cuvântul acesta "datină" este un cuvânt mai scump şi nu aş vrea să-l implic aici, printre necredincioşi. Se cununau ca datină şi moşii şi strămoşii noştri, şi încă numai la Biserică, fără primărie. Dar cununia era făcută cu scopuri extraordinar de mari.
Asta este o mare Taină, dragii mei! Mai întâi de toate, se pun în valoare lucrurile aşa cum le-a creat Dumnezeu. Bineînţeles, nu este singura Taină – mai mult decât atât mai este și călugăria.
Pe urmă, să ne gândim că se vor sătura unul de altul foarte repede, neavând nici un ideal care să-i ajute, nu e har. Harul este acolo unde este credinţă. El nu vine inutil, doar pentru că noi împlinim o datină. Dumnezeu nu dă harul ca la un milog – la o mână întinsă de cerşetor – îl dă doar dacă te jertfeşti.
Datina aceasta se săvârşeşte datorită unui scop, cu o răspundere extraordinară. Să nu se încurajeze cineva să o facă din datină. E o iubire şubredă, care nu durează. Cum se zice: "O lună de miere şi o viaţă de amar!"
(Arhimandritul Arsenie Papacioc)
